Unele specii de muste sint folositoare in terapieMUSTELE sint foarte raspindite in toata lumea si au fost clasificate in doua categorii:
-muste intepatoare - se hranesc cu singe prin inteparea pielii
-muste sugatoare neintepatoare -se hranasc cu substante lichide sau le lichefiaza in prealabil.
MUSTELE intepatoare: Aparatul bucal al acestora este constituit pentru intepat si supt fiind hematofage.
Dintre cele mai importante muste intepatoare sint stomoxinele si anume STOMOXINA CALCITRANS; seamana foarte bine cu musca domestica de unde confuzia ca uneori musca inteapa si alte ori nu, sta in mod obisnuit afara si foarte rar in casa, afara in apropierea cailor pe care-i ataca deobicei, prefera soarele, iar cind depune ouale se aglomereaza in jurul balegarului de unde denumirea de musca de grajd.
STOMOXIS calcitrans produce durere intensa la locul intepaturii, producind si inflamatii puternice in special la nivelul membrelor si pieptului ce determina manifestari nervoase din partea animalului si reactii de aparare impotriva atacurilor, neobisnuite si necontrolate.
Importanta patogena consta in transmiterea prin intepatura a unor boli -tularemia, leptospiroza, spirochetoza, borelioza etc.
MUSTELE sugatoare neintepatoare sint diversivore hranindu-se cu tot felul de substante din cadavre dejectii, gunoaie.
Importanta sanitara consta in faptul ca larvele se dezvolta in organismul omului si al animalelor provocind afectiunea cunoscuta sub denumirea de myaza.
MUSCA DOMESTICA: Musca pe care o cunoastem cu totii, care este prezenta peste tot si nu scapam de ea.
Ca si patogenitate prezinta importanta prin faptul ca este vector in transmiterea unor boli si producerea unor boli prin patrunderea in organism.
Transmiterea unor boli se realizeaza prin contactul cu organismul animal sau uman, prin despriderea agentilor patogeni si depunerea lor pe organismul cu care este in contact sau in alte cazuri pe suprafete, obiecte, alimente.
Miaza este produsa de larvele de muste intilnindu-se mai multe tipuri de miaza:
Miaza gastrointestinala Se produce prin ingesta de alimente in special brinzeturi fermentate(viermi de brinza), legume alterate, cu larve care ajunse in tubul digestiv si produc vome, diaree, durere abdominala.
Miaza bucala Larvele ajung in gura la persoane care dorm cu gura deschisa si provoaca abces, stomatite.
Miaza auriculara Larve care se gasesc localizate in conductul auricular, manifestata prin durere intensa, ajungind pina la perforarea timpanului, ajung in urechea medie si de acolo la meninge, produc necroza tesutului meningean urmata de moarte.
Miaza nazofaringiana Larvele i-si au habitatul in fosele nazale, sinusul frontal, faringe, manifestata cu prurit, durere de cap, stranuturi repetate, hemoragie nazala redusa, inghitire dificila cu durere, mucoasa pituitara este distrusa, sint afectate si sunusurile frontale, bolta palatina sufera proces de necrozare, reducerea acuitatii vizuale, ameteli, surditate.
Miaza urogenitala Localizarea este in vezica urinara si aparatul genital atunci cind acestea prezinta mucoasa lezionata si inflamata sau in perioada de convalescenta dupa boli ale aparatului urogenital sau post partum cind sint losii in cantitate mare si atrag femelele care depun larvele ce se hranesc cu secretii si detritusuri celulare.
Miaza traumatica Se intilneste la nivelul plagilor in deosebi supurate ce complica plaga prin infectiile secundare.
Miaza generalizata Foarte grava putindu-se termina cu moartea pacientului,in care concomitent evolueaza localizarea oculara, conjunctivala, auriculara.
Miaza oftalmica Depunerea larvelor de catre femele are loc in unghiul palpebral al ochiului si migreaza spre cavitatea orbitara
Miaza chirurgicala Larve care se aplica in terapia unor plagi cronice cu tesuturi necrozate intrate in putrefactie si care se hranesc in exclusivitate cu asemenea tesuturi, in plus secreta o substanta cu efect antimicrobian ce confera tesuturilor o vindecare mai rapida, substanta denumita permyiaza si care s-a obtinut si industrial dar abandonata in prezent.
Asupra animalelor de renta mustele au o actiune negativa prin generarea disconfortului ce produce implicit scaderea productiilor si riscul crescut de aparitie a bolilor a caror rol de vectori il joaca.
Lupta contra mustelor se realizeaza atit in mediu cit si in adaposturile pentru animale, prin aspersiuni cu substante insecticide, piretroide, carbamice; dezinsectii regulate in adaposturi sau a platformelor de gunoi.
S-au mai incercat si aplicat si alte metode de combatere ; -genetica, hormonala, biologica, dar cea mai de baza in lupta cu mustele ramine tot cea chimica cu toate neajunsurile determinate de impactul negativ asupra mediului pe care il au substantele chimice.
|
